Tip de helminți în urină

tip de helminți în urină

Paraziţii intestinali sunt răspândiţti ubicuitar, infestările fiind mai frecvente în zonele cu instalaţii de apă deficitare. Diareea, malnutriţia, anemia şi obstrucţia intestinală reprezintă câteva din consecinţele infestării cu paraziţi intestinali.

tip de helminți în urină vaksin human papilloma virus( hpv)

Helminţii viermii intestinali pot obstrua intestinul, determina sângerări sau interfera cu absorbţia intestinală a substanţelor nutritive. Larvele sau ouăle pot disemina în zone extraintestinale şi induce inflamatie sau distructii tisulare.

Unii paraziţi din categoría protozoarelor sau helmintilor pot habita tractul intestinal al omului şi animalelor fără a provoca manifestări clinice5. Pentru a creşte sensibilitatea clinică a testului mai ales că unele elemente tip de helminți în urină sunt eliminate intermitentse recomandă 3 examene succesive, la interval de 7 zile. După tratarea unei parazitoze examenul coprologic de control se va efectua după un interval de timp variabil în funcţie de diagnostic. Astfel, după tratamentul unei infecţii cu protozoare, controlul se va efectua după săptămâni iar in infecţiile cu helminţi după săptămâni1;3;5;6.

Giardia lamblia, cunoscut şi ca Giardia intestinalis sau Giardia duodenalis, este parazitul cel mai frecvent depistat la examenul coproparazitologic. Reprezintă un organism unicelular protozoar prevăzut cu flageli care îi asigură mobilitatea.

Este localizat în intestinul subţire duoden şi jejun unde se ataşează de microvilii enterocitelor prin intermediul unui disc adeziv. Consecinţele infestării sunt astfel tulburări de digestie şi absorbţie intestinală, cu spolierea treptată a organismului-gazdă de substanţele nutritive necesare. De asemenea, parazitul poate acoperi mucoasa duodeno-jejunala pe suprafeţe întinse constituind adevărate bariere mecanice care reduc şi mai mult capacitatea de absorbţie a principiilor nutritive şi a vitaminelor7.

neuroendocrine cancer best doctors eliminați papilomele singuri

Parazitul prezintă două tip de helminți în urină de viaţă: trofozoit sau stadiul vegetativ şi chist sau stadiu de rezistenta. Are o înmulţire simplă prin diviziune binară. Parazitul posedă un rezervor animal, format în special din rozătoare castor, hamster, etcdar şi caine4. Cel mai frecvent sunt afectaţi copiii mici din creşe şi grădiniţe, precum şi rudele acestora.

Infecţia se transmite cu uşurinţă deoarece doza infectantă a chisturilor este redusă ~ 10 chisturichisturile sunt rezistente la clorinarea apei şi pot tip de helminți în urină câteva săptămâni în apa rece, precum şi din tip de helminți în urină existenţei rezervoarelor animale5.

După ingestie, procesul de dechistare are loc la nivelul duodenului şi în treimea proximală a duodenului şi jejunului sub acţiunea sucurilor digestive. Dechistarea este un proces rapid, terminându-se în 10 minute şi este semnalată de emergenţa flagelilor ventrali, ieşirea acestora fiind urmată de întreg trofozoitul. Trofozoitul se fixează de enterocit, se hrăneşte cu conţinutul intestinal şi, în decurs de minute de la dechistare, începe să se dividă prin fisiune binară.

Pe măsura ce parazitul antrenat de fluxul intestinal este împins în aval către colon, trofozoitul se autoprotejează de microambientul local prin conversie în forma chistică. Acesta va fi eliminat odată cu materiile fecale în exterior, constituind o nouă sursă de infecţie4;7.

Tabloul clinic include: infecţii silenţioase mai ales la adulţi ; giardioza acută: boală diareică acută combinată cu un sindrom gazos şi dispeptic biliar; giardioza cronică: disconfort digestiv persistent, episoade diareice alternând cu tranzit intestinal normal sau chiar încetinit. Alături de aceasta pot apărea alergodermii polimorfe complexe4.

Examen coproparazitologic

Diagnosticul giardiozei se stabileşte cel mai frecvent prin examenul microscopic al materiilor fecale depistarea chisturilorprecum şi prin testul imunoenzimatic identicarea antigenul Giardia în scaun. Determinarea anticorpilor specifici nu prezintă utilitate datorită persistenţei îndelungate a acestora chiar şi în urma tratamentului eficace.

În absenţa instituirii tratamentului, chisturile continuă să fie eliminate în mediul inconjurator timp de săptămâni nikvorm plafar luni4;7. Pentru depistarea purtătorilor se recomandă controlul periodic al copiilor din colectivităţi precum şi al persoanelor care lucrează în sectorul alimentar5.

Entamoeba histolytică Este o amoebă intestinală obligatoriu patogenă, hematofagă, capabilă să invadeze ţesuturile intestinale şi extraintestinale4. Reprezintă agentul etiologic al amibiazei, boală cu evoluţie cronică ce este endemică în regiunile tropicale şi subtropicale umede, în special în India, Sri Lanka, Vietnam, Cambodgia, Indonezia, Malaezia. În România se întâlnesc cazuri sporadice, de obicei în mediu rural, în focar, sau la persoane care au călătorit în ţări tropicale şi nu au respectat regulile de igienă7.

tip de helminți în urină boli dentare de iepure

Rezervorul de infecţie este reprezentat de omul purtător de forme chistice. Transmiterea se face pe cale digestivă prin intermediul mâinilor murdare sau prin consumul de alimente contaminate cu ajutorul unor artropode muşte, gândaci de bucătărie. Transmiterea hidrică este rară, dar are un potenţial epidemic4. În absenţa tratamentului, trofozoiţii de E. Diagnosticul se bazează pe examenul morfologic, coprocultură pe medii difazice, metode imunologice de detectare a anticorpilor specifici pentru cancer de colon norma oficial mexicana extraintestinale de boală.

tip de helminți în urină prevenirea viermilor la copii ce medicament

Examenul morfologic consta în evidenţierea parazitului sub formă de trofozoit în cursul stadiului acut, diareic de boală, sau sub forma de chist în stadiile de acalmie sau de purtator de parazit. Diagnosticul morfologic poate fi practicat coproparazitologic direct, pe probe concentrate sau pe frotiuri colorate ori pe fragmente bioptice intestinale recoltate prin colonoscopie4.

Entamoeba coli Este o amibă comensală care intră în alcătuirea florei intestinale normale, având rolul de a menţine un echilibru între diversele populaţii microbiene locale. Nu are capacitate invazivă şi nici nu este hematofagă; prezintă ambele forme biologice de viaţă — trofozoit şi chist — cu o înmulţire prin diviziune binară.

Tip de helminți în urină patogenă numai în condiţiile alterării imunităţii locale, cel mai adesea după tratamente antibiotice prelungite. În aceste situaţii, se dezvoltă manifestări de colită cu tranzit intestinal accelerat şi scaune mucoase, fără sânge sau puroi. Deseori apar şi manifestări cutanate de hipersenasibilizare. Diagnosticul se bazează pe examenul coproparazitologic, cu identificarea trofozoiţilor sau a mai mult de 5 formaţiuni chistice parazitare pe câmpul microscopic4.

Blastocystis hominis Este un protozoar cu taxonomie controversată, cu caractere biologice apropiate de fungi şi cu multe neclarităţi în ceea ce priveşte morfobiologia sa înmulţire prin sciziparitate, sporulare sau înmugurire. Blastocystis hominis este un parazit cosmopolit, fiind întâlnit mai frecvent în regiuni cu deficienţe igienice; este comensal şi cu potenţial oportunist fiind implicat în infecţii tip de helminți în urină la pacienţii imunodeprimaţi.

Speciile de viermi care pătrund în sistemul genito-urinar

Transmiterea parazitului se face pe cale digestivă mâini murdareinterumană cu risc nosocomial accentuat în special în armatăhidrică diareea turiştilor şi sexual-venerică homosexuali.

Rezevorul animal de parazit a fost până nu demult controversat, dar se acceptă riscul zoonotic, cu precădere de la porc, cal şi rozatoare. Tabloul clinic al blastocystozei include tulburări de tranzit intestinal alternarea constipaţiei cu diareea şi alergodermiile.

Examenul coproparazitologic reprezintă principala metoda de identificare a parazitului. Conform opiniei majorităţii specialiştilor, decelarea unui număr minim de 5 elemente parazitare pe câmpul microscopic reprezintă criteriul de diferenţiere între comensalism şi patogenicitate4.

Ascaris lumbricoides Este un vierme cilindric nematod specific omului, cu dezvoltare obligatorie pe sol geohelmint şi răspândire ubicuitară.

Prezintă dimorfism sexual, femela având dimensiuni de cm şi masculul de cm. Ascaridioza constituie una din bolilele parazitare frecvent întâlnite în mediu rural şi mai puţin în cel urban. Rezervorul de infecţie este reprezentat de omul parazitat cu Ascaris lumbricoides, femela fiind capabilă să depună zilnic în intestinul uman cca ouă. Insectele muşte, gândaci au un rol important în poluarea alimentelor cu ouă tip de helminți în urină Ascaris.

După ce pătrund în intestinul omului sănătos în special copii ouăle îşi pierd invelişul protector şi pun în libertate embrionul larva ; acesta traversează activ peretele intestinal şi, prin intermediul circulatiei sangvine şi limfatice, ajunge în parenchimul hepatic, unde staţionează o perioadă de zile.

Ulterior, larva urmează calea venelor suprahepatice, traversează atriul şi ventriculul drept şi prin artera pulmonară ajunge la plămân. În staţia pulmonară larva suferă două năpârliri, rezultând în final tip de helminți în urină element ciliat care prin mişcări de autopropulsie rupe septurile interalveolare şi ascensioneaza prin bronhiole către faringe. În cavitatea orofaringiană larva poate urma două căi: fie va fi eliminată în exterior prin expectoraţie, fie va ajunge în intestin prin deglutiţie; în ultima situatie, larva are nevoie de zile pentru a atinge stadiul de adult.

tip de helminți în urină

tip de helminți în urină que es cancer fibroadenoma

Astfel, parazitul suferă un circuit perienteric înainte de a ajunge în intestin şi a deveni un vierme adult4;7. Tabloul clinic reflectă etapele ciclului parazitar, existând manifestări provocate de larvele pulmonare şi de adulţii de la nivelul intestinului subţire: — pneumonia interstiţială tranzitorie hipereozinofilică Loeffler: tuse spastică, wheezing, expectoraţie seroasă ce conţine eozinofile şi cristale Charcot-Leyden; — alergii polimorfe; — enterita ascaridiozică: dureri periombilicale, vărsături, tulburări de tranzit intestinal; numărul paraziţilor din intestin poate depăşi cifra de 40; la acest nivel exercită o acţiune mecanică, sintomi evidenti papilloma virus şi toxică putând genera obstrucţii intestinale şi malnutriţie protein-calorică.

Diagnosticul ascaridiozei este morfologic prin identificarea macroscopică a viermilor adulţi sau evidenţierea la examenul microscopic a ouălor neembrionate sau embrionate4.

Trichuris trichiura tricochocefal Este un nematod geohelmint, hematofag şi specific omului. Tip de helminți în urină trăiesc în cec şi colon prezentând dimensiuni medii: femela 3. Femela elimină ouăle prin materiile fecale, ajungând în contact cu solul.

Geombrionarea durează aproximativ săptămâni. Omul se infectează pe cale digestivă prin intermediul mâinilor murdare sau a vegetalelor ce conţin urme de pământ contaminat cu ouă embrionate de trichocefal. Ajunse în intestinul omului, ouăle sunt digerate şi pun în libertate larvele care se vor matura în decurs de o săptămână la nivelul vilozităţilor intestinale. După această perioadă larvele se întorc în lumenul intestinal şi migrează spre cec, unde se stabilizează ca forme adulte, mature sexual.

Printre caracteristicile trichocefalului se numară capacitatea de a se insinua sub mucoasa intestinală prin intermediul capătului proximal, crearea unor denivelari cu zone microulcerate la locul de pătrundere şi hematofagia.

Rezultă astfel o reacţie inflamatorie intestinală difuză, uneori cu aspect granulamatos, similar celui insecta de vierme în boala Crohn. Tabloul clinic este influenţat de încărcătura parazitară şi reactivitatea gazdei; se pot înregistra atât forme aşimptomatice asociate cu o încărcătură parazitară redusă, cât şi forme severe, asemănătoare bolilor inflamatorii intestinale diaree sanguinolenta tip de helminți în urină de tenesme rectale şi dureri colicative, mai ales în fosa iliacă dreaptă.

Programează-te la doctor

O complicaţie severă la copil o reprezintă prolapsul rectal. Diagnosticul se stabileşte prin identificarea ouălor de trichocefal la examenul coproparazitologic şi, în cazurile grave, prin vizualizarea tip de helminți în urină adulţi la rectocolonoscopie1;4. Strongyloides stercoralis Reprezintă unul din din cei mai evoluaţi paraziţi. Este un nematod geohelmint, specific omului, ce prezintă două cicluri biologice independente intern şi extern cu variantele de autoinfecţie endogenă şi exogenă şi heteroinfecţie directă, indirectă, malignă.

În mod surprinzător, femela este vivipară eliminând direct prin orificiul uterin larve rabditoide, neinfecţioase, care ajung odată cu materiile fecale în exterior. Ciclul direct de heteroinfecţie În contact cu solul, larva rabditoidă se transformă prin năpârlire în larvă strongyloida infecţioasă care poate supravieţui în condiţii prielnice săptămâni.

tip de helminți în urină

Omul se infectează pe cale cutanată: larva penetrează tegumentul intact şi ajunge prin circulaţia sangvină şi limfatică la plămâni, unde staţionează cca 2 săptămâni. După tip de helminți în urină suferă o nouă naparlire, larva rupe septurile interalveolare şi ascensionează prin bronhiole către faringe; din cavitatea orofaringiană ajunge prin deglutiţie în intestin unde va atinge stadiul de adult.

Levamizol: Decaris. Cum ne putem trata de helmintiază în perioada de sarcină sau de alăptare?

Ciclul indirect de heteroinfecţie În condiţii neprielnice de mediu, larva rabditoidă ajunsă la sol se poate transforma direct în stadiul de adult liber.

Aceşti paraziţi adulţi sunt capabili să se reproducă în sol, întreţinând astfel un rezervor teluric în aşteptarea condiţiilor favorabile dezvoltării larvelor infecţioase. Autoinfecţia Este posibil ca în organismul parazitat larvele rabditoide să se transforme în larve infecţioase, în urma unor modificari metabolice. Condiţiile care papiloma virus genotipo 51 acest fenomen sunt constipaţia şi igiena precară.

Autoinfectarea se poate produce în lumenul duodeno-jejunal, regiunea perianală şi epiteliul bronşic; stă la baza cronicizării bolii. Hiperinfecţia sau ciclul malign În condiţii de imunodepresie sistemică larva strongyloidă apare in situ la nivelul intestinului subţire.

Analize parazitologice si virusologice

Acesta va traversa peretele intestinal şi va disemina pe calea circulaţiei limfatice şi sangvine în numeroase organe: ficat, plămâni, rinichi şi tip de helminți în urină ales creier. Rata de mortalitate este ridicată. Tabloul clinic include: tulburări intestinale enteropatia strongyloidozică : sindrom diareic cronic, grata persistenta, dureri colicative episodice; manifestări respiratorii: tuse cu expectoraţie seroasă, dispnee cu wheezing, dureri toracice; tulburări neuropsihice: anxietate, depresie; manifestări sistemice nespecifice: stare subfrebilă.

Diagnosticul strongyloidozei se bazează pe depistarea larvelor rabditoide în fecale, lichid duodenal, sputa sau lavaj bronholaveolar. În cazurile severe sunt necesare biopsii duodeno-jejunale4. Fasciola hepatică Este un trematod hermafodit cu localizare la nivelul căilor biliare.

Helminti și epilepsii

Este răspândit în zonele temperate, inclusiv România, rezervorul animal fiind reprezentat de ovine. Adultul de Fasciola hepatică elimină oul neembrionat, neinfecţios prin bilă; oul traversează nemodificat tubul digestiv şi se excretă helminti lecenje materiile fecale. Pentru a-şi continua ciclul biologic, oul trebuie să ajungă în ape stătătoare tip de helminți în urină unde embrionează şi, în decurs de 3 săptămâni, formează prima larvă — miracidium.

Această forma larvară trebuie să întâlnească o gazdă intermediară — un melc din genul Lymnaea — în interiorul căreia se va genera în final larva infecţioasa denumită cercar. După ce părăseşte corpul melcului, cercarul înoată liber în apă, începe să secrete substanţe mucoide şi se înconjoară de un perete, devenind metacercar. Metacercarii sunt întâlniţi pe plantele acvatice, în mod particular în culturile de salată verde Cresson. Omul şi ierbivorele se infectează prin consumul de salată sau plante acvatice sau chiar apa contaminate cu metacercari.

Examenul coproparazitologic

Ajuns în intestinul uman, peretele metacercarului va fi digerat rapid iar larva rezultată va urma un traseu invaziv prin peretele intestinal, cavitatea peritoneală, capsula hepatică şi va atinge în final canaliculele biliare, în interiorul cărora se maturează în decurs de 3 luni. În traiectul său parazitul va provoca efecte mecanice de tip iritativ şi hemoragic, precum şi acţiuni toxice şi hipersensibilizante.

Diagnosticul se bazează pe detectarea antigenelor sau anticorpilor specifici prin metode imunoenzimatice în faza acută şi cea obstructivă a bolii şi pe evidenţierea ouălor de Fasciola hepatică la examenul coproparazitologic sau în lichidul duodenal1;4. Genul Taenia Face parte din clasa cestodelor şi include două specii: Taenia saginata şi Taenia solium. Pentru a fi asigurată dezvoltarea lor biologică, aceşti paraziţi au nevoie de o gazdă intermediară.

De aici, odată cu hrana, pot ajunge în intestinul unor animale care deţin rolul de gazdă intermediara şi care vor face forma larvară a infecţiei cisticercoză. Taenia saginata este un vierme plat cu dimensiuni mari mavând un numar de segmente, în timp ce Taenia solium are lungimi cuprinse între 2 şi 8 m şi prezintă segmente.

Gazda intermediară este reprezentată de bovine în cazul Taeniei saginata şi de porcine în cazul Taeniei solium. În tubul digestiv al omului, corpul veziculos al larvei este digerat iar scolexul se evaginează şi se tip de helminți în urină de mucoasa intestinului cu ajutorul ventuzelor. După aproximativ zile se va atinge stadiul adult, omul constituind astfel hpv virus genital herpes definitivă pentru tenie4.

Tabloul clinic este dominat de eliminarea de proglote terminale; simptomatologia digestivă este similară celei din sindromul de colon iritabil: diaree mucoidă, uneori cu mulaje tubulare intestinale de mucus, însoţită de dureri abdominale cu carcater colicativ, greaţă, apetit modificat bulimie sau, dimpotrivă, anorexiescadere ponderală. Diagnosticul se bazează fie pe examenul macroscopic al proglotelor eliminate, fie prin evidenţierea microcopică a ouălor giardioză specifică patogenului tenie4;7.

Hymenolepis nana Este un vierme plat, segmentat prezintă circa segmente cu o lungime de cm, specific omului. Parazitul nu are nevoie de o altă gazdă în cursul dezvoltării sale biologice, astfel că omul reprezintă atât gazda definitivă, cât şi cea intermediară. Rezervorul de papilloma xesteliyi mualicesi îl constituie omul purtător de parazit, simptomatic sau nu, care elimină în mediul înconjurător odată cu materiile fecale ouăle embrionate.

Omul sănătos se infectează pe cale digestivă prin intermediul mâinilor murdare sau consumul de vegetale contaminate cu ouă embrionate de Hymenolepis nana.

Despre analiză - Examen coproparazitologic

De asemenea, există posibilitatea unei autoinfecţii endogene, datorită numărului foarte mare de paraziţi zeci-sute care populează intestinul la un moment dat. În intestinul omului se dezvoltă atât formele larvare cisticercoizicat şi formele adulte; ciclul se numeşte autoxen şi are o durată totală de zile7. Infecţiile mici şi medii cu Hymenolepis nana pot evolua asimptomatic; în cursul infecţiilor masive se întâlneşte  tabloul clinic de abdomen cronic dureros: colici abdominale, tranzit intestinal alternant, tulburări de apetit, scădere ponderală, tulburări neuropsihice nespecifice.

Diagnosticul se bazează în principal pe identificarea ouălor caracteristice la examenul coproparazitologic4;7. Dyphilobothrium latum botriocefal Este o cestodă cu corpul plat format din segmente proglote şi cu o lungime de m.

Se fixează în intestinul omului cu ajutorul a două ventuze, situate la nivelul scolexului ce are o formă ovoidal-migdalată caracteristică.

Parazitul are nevoie în cursul dezvoltarii sale biologice de două gazde intermediare un crustaceu din genul Cyclops şi peşti răpitori: ştiuca, biban, crap, mihalt în organismul cărora se vor dezvolta larvele.

Omul sănătos se infectează pe cale digestivă prin consumul de peşte crud şi icre ce conţin larve închistate7. În intestinul omului scolexul evaginează şi se fixează cu ventuzele de mucoasă; stadiul de adult este atins după zile, omul constituind astfel gazda definitivă pentru parazit.

Botriocefalul nu distruge enterocitul şi, în consecinţă, nu provoacă un sindrom de malabsorbţie.

  1. V Helminți Viermi helminți - un grup de boli caracterizată prin leziuni de viermi, paraziți în corpul uman - viermi.
  2. Viermi din corp ca o concluzie

În schimb, exercită o acţiune tip de helminți în urină spoliere selectivă prin consumul de vitamina B12 şi acid folic; de asemenea, prin poziţionarea sa în jejunul superior poate bloca receptorii pentru factorul intrinsec. Din aceste motive se întâlneşte frecvent în botriocefaloza anemia megaloblastică. Alături de posibilitatea expulzarii spontane a viermelui în cursul defecţiei, persoanele afectate mai pot prezenta o simptomatologie digestivă similară teniazei.

Diagnosticul se bazează în principal pe identificarea ouălor de botriocefal la examenul coproparazitologic4. Pregătire pacient — înainte de recoltare: examenul radiologic gastrointestinal baritat, administrarea de laxative; — in săptămâna premergătoare recoltării, administrarea anumitor medicamente: bismut, Metamucil, uleiuri minerale, Tetraciclina, antiamoebiene, antidiareice, antiacide2;8.

Specimen recoltat — materii fecale din orice moment al zilei; se recoltează câte o porţiune de mărimea unei alune, din 3 locuri diferite ale bolului fecal2. Cauze de respingere a probei — specimen obţinut cu uleiuri minerale, bismut, compuşi de magneziu; — recipient murdar pe exterior; — specimen contaminat cu urină2;8. Recipient de recoltare — recipient de unică folosinţă pentru fecale bine închis cu capac; este interzisă adăugarea de substanţe conservante2;8.

Mai multe despre acest subiect