Complicații de enterobioză
Enterobius vermicularis (oxiurii)
LinkedIn Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Enterobius Vermicularis este un parazit întâlnit în toată lumea, complicații de enterobioză rar în zonele cu climat complicații de enterobioză. Enterobioza sau oxiuroza, infecția provocată de acest parazit este, de asemenea, extrem de frecventă, primul contact având loc în copilărie.
Enterobius vermicularis face parte din vaccina papiloma Nematodelor și este considerat a fi cel mai mic nematod parazit la om, enterobioza produsă fiind o parazitoză contagioasă, manifestată prin fenomene locale iritative și digestive și fenomene generale.
- Tinctura de vierme a fergusilor
- Manifestare oxiuri
- Nume pentru viermi pentru copii
- Medicament anti vierm cu spectru larg
Morfologia parazitului Adulții sunt viermi cilindrici și albi, având corpul îngroșat în porțiunea mediană. Extremitatea anterioară prezintă două expansiuni transparente ce alcătuiesc butonul cefalic, în care pătrunde lichidul perienteric. Acest complicații de enterobioză servește la fixarea parazitului pe mucoasa intestinală. Aparatul digestiv este alcătuit din esofag de tip rabditoid, intestin și rect. Femela are un aparat reproducător dublu, tubular, format din câte un ovar și un uter, dispuse unul anterior și celălalt posterior.
Doar cuvântului parazit ne induce o stare de disconfort dar dacă ne gândim la ideea de paraziți intestinali în propriul corp simțim teamă și îngrijorare. Și suntem îndreptățiți, atunci când suntem gazde pentru musafiri nepoftiți care produc pagube, uneori, ireparabile. Involuntar, le oferim cazare și masă, ei vor profita all-inclusive, și la fine plătim tot noi facturi cu costuri deloc neglijabile.
Lungimea corpului femelei este de mm lungime și 0. Masculul este mai mic, având complicații de enterobioză. Îl recunoaștem după extremitatea posterioară curbată anterior.
Ouăle au formă ovalară, asimetrică, cu o latură plană și una convexă. Sunt transparente, având un înveliș subțire și dublu. Aceste două membrane se reunesc la unul din doi poli. În interiorul oului se găsește un embrion giriniform forma unui mormoloc de broascăcu un corp ovoid și o prelungire asemănătoare unei cozi. Ciclul complicații de enterobioză Ouăle oxiurilor ajung în organism pe cale orală odată cu alimentele sau apa infestate. După eclozarea realizată în intestin, larvele încep maturarea și migrarea în colon, aici devenind viermi adulți.
- Boala are un caracter cronic, din cauza autoinfectării sau a reinfectării cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extrafamiliale.
- Oxiuriază - Wikipedia
- Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din antichitate.
- Greutatea mica a oualor.
- Oxiuroza, parazitoza digestivă cea mai frecventă la copii
Ei se localizează, cel mai frecvent, în cec și în apendice. Fără complicații de enterobioză, parazitul poate supraviețui în aparatul digestiv al gazdei între luni. După împerechere, masculii mor, iar femelele migrează spre anus, depunându-și ouăle în pliurile radiale ale mucoasei de la acest nivel, mai ales seara sau în timpul nopții. Acest amănunt explică de ce senzația de prurit se accentuează în acele intervale.
Mișcările femelei în timpul migrării sau depunerii ouălor și eliberarea unui lichid perienteric toxic determină iritația pielii și prurit local.
În interiorul oului depusembrionul evoluează în larvă, acțiune inițiată la contactul cu oxigenul atmosferic. Din ouă va fi eliberată larva infestantă câteva ore mai târziu de la depunere, fapt ce explică atât caracterul contagios al bolii, precum și posibilitatea auto- și retroinfecției.
Autoinfecția se realizează prin vehicularea ouălor din regiunea anală în cavitatea bucală, fie direct, prin degete, fie indirect, prin alte obiecte complicații de enterobioză alimente contaminate. Ouăle înghițite vor elibera în complicații de enterobioză larvele, ce migrează în jejun, devenind aici adulți. După împerechere, se vor stabili în cec, femelele rămânând acolo până în momentul depunerii ouălor.
Retroinfecția este o particularitate a autoinfecției, realizată prin larvele eliberate din ouăle anale ce eclozează spontan. Larvele pătrund prin orificiul anal și urcă pe tractul gastrointestinal, unde se transformă în adulți.
Patogenia și aspectele clinice ale enterobiozei Enterobioza este o afecțiune cronică, cauzată de autoinfecția sau reinfecția cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extra-familiale. Atașarea parazitului de mucoasa intestinală poate provoca o ușoară inflamație locală, însă leziunile mecanice sunt nesemnificative. În majoritatea cazurilor, modificările patologice provocate de parazit se întâlnesc la nivelul apendicelui, al regiunii complicații de enterobioză și în localizările ectopice.
Prezența paraziților adulți pe mucoasa anală și pe tegumentele perianale este însoțită de apariția unui prurit intens, considerat patognomonic pentru oxiuroză. Simptomul variază în intensitate în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice.
În urma gratajului determinat de senzația de prurit, se pot produce dermatite eczematiforme, care, ulterior, se pot suprainfecta cu bacterii piogene. Într-o infecție masivă, în special în perioada de depunere a ouălor, femela poate migra în zona vulvară, unde provoacă o vulvo-vaginită pruriginoasă sau poate ajunge complicații de enterobioză tractul urinar. Localizarea paraziților în cavitatea peritoneală duce la apariția unor granuloame și a complicații de enterobioză pelviene. Aceste granuloame au fost întâlnite complicații de enterobioză numai la nivel peritoneal, ci și în ficat sau plămân.
Este acceptată ipoteza potrivit căreia parazitul migrează pe calea sângelui sau străbate peretele intestinal, a cărui integritate este compromisă printr-un proces necrotic Granulomul specific enterobiozei cronice, deține, în mijlocul său, zona de necroză sau tumoral. Majoritatea enterobiozelor sunt ușoare, fără a se manifesta clinic. În cazul anumitor pacienți, infecția constituie o problemă clinică și psihologică importantă, putând provoca complicații severe precum dermatitavulvovaginita, apendicita, peritonita.
Alături de tulburări digestive nespecifice, se întâlnesc, mai ales la copii, tulburări neuropsihice, legate de insomnia provocată de pruritul nocturn intens, scăderea capacității de concentrare, iritabilitate, nervozitate.
- Rareori s-au constatat localizari ectopice ale parazitului: apendice complicații de enterobioză acut sau croniccavitatea peritoneala, tract genital feminin vulvovaginita cronica complicata cu infectie urinara recidivanta la fetitele prepubere Localizarea parazitilor la nivelul diferitelor viscere se soldeaza de obicei cu decesul parazitului si dezvoltarea unei reactii granulomatoase locale Diagnostic: Evidentierea viermilor adulti in scaun Decelarea oualorbanda adeziv sau celofan metoda Graham cu banda adeziva examenul coproparazitologic trebuie repetat inclusiv la membrii de familie Tehnica: Recoltarea oulor se face la nivelul marginii anale, de preferin dimineaa, dup trezire, i nainte de orice toalet local sau a defecrii, prin metoda Graham cu banda adeziv transparent sau celofan.
- Hpv that causes warts on hands
- Oxiuroza (Enterobioza)
- Toxine botulique 35 ans
- 10 Tratamente Naturiste Paraziti Intestinali Adulti - karolyirefegyhazmegye.ro
- Enterobius Vermicularis (Oxiuris vermicularis) – karolyirefegyhazmegye.ro
- Reguli de sănătate pentru prevenirea enterobiozei
Diagnosticul enterobiozei Examenul obiectiv presupune examinarea regiunii perianale pentru observarea semnelor de iritație sau roșeață. Uneori, se pot observa perianal adulți, larve sau trasee liniare produse de migrarea larvelor subepidermic. Diagnosticul parazitologic Paraziții pot fi observați pe suprafața fecalelor proaspăt emise dimineața.
Manifestare oxiuri.
Examenul microscopic al scaunului decelează ouăle caracteristice, ovale, asimetrice, cu suprafață netedă și embrionate. Examenul poate fi negativ, deoarece femelele nu depun multe ouă complicații de enterobioză rect. Testul benzii adezive constă în aplicarea unei bucăți de bandă adezivă transparentă pe regiunea perianală dimineața.
Banda se aplică pe o lamă de sticlă, deasupra unei picături de ser fiziologic și se examinează la microscop. De asemenea, se poate folosi complicații de enterobioză baghetei ce constă în recoltarea ouălor din regiunea perianală și ampula rectală cu ajutorul unei baghete de sticlă, care are un capăt învelit în celofan.
În cazul rezultatelor negative atât ale examenului obiectiv, cât și ale testelor parazitologice, se poate realiza o colonoscopie, opțiune valabilă pentru situațiile în care nu există un diagnostic cert sau dacă tratamentul nu a fost eficient.
Dacă suspectăm o complicație a enterobiozei, putem recurge la teste adiționale adaptate simptomatologiei și regiunii afectate. Epidemiologia enterobiozei Calea de transmitere este prin contact direct cu o persoană infectată, care vehiculează ouă pe degete ori subunghial, unde complicații de enterobioză ajunge în urma gratajului anal.
Transmiterea se poate realiza indirect prin obiecte contaminate.
Ouăle se pot găsi pe lenjerie, jucării, robinete, mânerele ușilor. Ele pot fi vehiculate la distanță prin praf, fiind rezistente în mediul extern, căci supraviețuiesc până la două săptămâni în condiții de căldură și umezeală. Autoinfecția complicații de enterobioză se realizează în urma gratajului perianal, ouăle fiind vehiculate pe tegumente, sub unghii, de unde vor ajunge pe diverse obiecte robinete, haine, lenjerie de pat, mobilier sau alimente.
Pe cale orală, ouăle pătrund în organism, eliberându-se larvele la nivel ileo-cecal și transformându-se în adulți. Autoinfecția endogenă se produce dacă femelele depun ouăle în grosimea mucoasei intestinale, complicații de enterobioză eclozează și eliberează larve ce vor deveni adulți.
Oxiuroza, parazitoza digestivă cea mai frecventă la copii
Retroinfecția se poate realiza în cazul unei igiene deficitare, când ouăle depuse în regiunea perianală eclozează în larvele care se reîntorc în intestin, continuându-și evoluția despre adulți. Datorită autoinfecției exogene, endogene și retroinfecției, enterobioza este o boală parazitară contagioasă cu caracter cronic.
Profilaxia enterobiozei Profilaxia enterobiozei se face, în primul rând, printr-o igienă riguroasă ce implică: igiena strictă a alimentației, igienă complicații de enterobioză și vestimentară, spălarea mâinilor înainte de masă se recomandă săpunirea mâinilor și unghiilor peste un minuttăierea unghiilor cât mai scurt.
Se recomandă schimbarea, fierberea lenjeriei, a pijamalelor, a lenjeriei de pat și călcarea lor cu fierul încins, igienizarea locuinței, controlul periodic parazitologic al persoanelor ce lucrează în sectorul alimentar.
S-ar putea sa iti mai placa.