Strategia de nutriție a platyhelminthes, Category: Sănătate
Avion doborât în Ucraina Viermii plaţi Platyhelminthes Platelminţii viermii plaţi sunt metazoare tridermice cu corpul aplatizat, lipsite de celom propriu-zis acelomaţicavitatea internă a corpului fiind plină cu parenchim sau mezenchim. Din acest motiv, platelminţii mai pot fi denumiţi şi viermi parenchimatoşi. Sunt animale în cea mai hpv tedavisi kesin cozum parte acvatice, libere sau parazite.
Au corpul puternic turtit dorso-ventral, simetrie bilaterală şi o serie de trăsături de superioritate faţă de grupele precedente ale regnului Animalia: prezenţa mezodermului şi a organelor care derivă strategia de nutriție a platyhelminthes cea de a treia foiţă embrionară; apariţia unui sac musculo-cutaneu format din muscultura circulară diagonală şi longitudinală strategia de nutriție a platyhelminthes înveleşte întregul corp; prezenţa unui aparat excretor protonefridian; sistem nervos ganglionar, cu concentrare nervoasă la nivelul zonei cefalice, zona unde se găsesc de asemenea organe de simţ; aparat genital uneori extrem de complicat datorită faptului că sunt animale hermafrodite.
Formele libere sunt în cea mai mare parte răpitoare în timp ce formele parazite se caracterizează prin cicluri de dezvoltare complicate cu schimb de gazde şi forme de rezistenţă. Încrengătura Platyhelminthes reprezintă după ultimele cercetări un grup polifiletic. Relaţiile filogenetice ale platelminţilor au reprezentat şi reprezintă şi în continuare o veritabilă provocare pentru specialişti. Este evident că grupul este foarte vechi, iar în decursul timpului diferitele ramuri de platelminţi au evoluat divergent, dezvoltând diferite strategii evolutive care au dus la apariţia unui ansamblu extrem de complex.
În urma analizelor moleculare, grupele Acoelomorpha şi Xenoturbellida cuprinse anterior în încrengătura Platyhelminthes, sunt considerate separate, formând încrengătura Xenacoelomorpha, apropiată de deuterostomieni. Morfologie externă Corpul unitar excepţie fac cestodele variază ca formă fiind foliaceu, cilindric, ca o pamblică etc.
Enviado por
Capul puţin distinct, este delimitat de restul corpului printr-o îngustare în formă de gât sau prin prezenţa organelor de simţ, a creierului, iar la cele parazite prin dispozitive pentru fixare ventuze, cârlige. Dimensiunile ajung de la câteva sute de microni la 10 — 15 m, excepţional 20 m. Culoarea este alb-opacă sau transparentă. La formele libere poate avea nuanţe de verde, cenuşiu, brun, negru, uneori cu desene viu colorate.
Faţa ventrală, locomotoare, poartă gura şi orificiile genitale.
BIOLOGIE – ZOOLOGIE - Andreea-Cristina STAICU
Organizare internă Tegumentul este alcătuit dintr-un epiteliu celular sau infranucleat, parţial sau integral ciliat la formele libere, cu o cuticulă, uneori cu spinişori la cele parazite; formează cu musculatura parietală circulară la exterior, longitudinală la interior şi adesea cu fibre diagonale, care pot trece în muşchii dorso-ventrali teaca musculo-cutanată.
Formaţiunile scheletice lipsesc. Prezintă însă producţii cuticulare spini, cârlige la paraziţi pentru fixare, iar la cele libere în armătura organelor copulatoare.
Platelminţii posedă o mare varietate de secreţii adezive, mai abundente la extremităţile corpului.
Sistemul nervos, cu excepţia formelor primitive, este afundat în parenchim, iar strategia de nutriție a platyhelminthes plexului nervos se condensează în cordoane longitudinale cu structură medulară corpii celulari la periferie, axonii la mijloc şi legături transversale regulate.
Perechea de cordoane ventrale este mai puternică.
Platelminți - Exemple de platyhelminthes parazit
În regiunea cefalică se află creierul. Organele de simţ, slab dezvoltate la paraziţi, sunt reprezentate de peri tratamiento papilomatosis vestibular şi fosete ciliare, iar la formele libere de statocist şi oceli. Sistemul digestiv lipseşte la cestode şi fecampiide, acestea hrănindu-se osmotrof.
La acestea există un masiv endodermic fagocitar, care comunică direct sau printr-un faringe simplu cu gura. La celelalte ordine, faringele este de diferite tipuri, iar intestinul mai mult sau mai puţin ramificat şi închis în fund de sac. Digestia, iniţial cavitară, sfârşeşte intracelular.
Meniu de navigare Avion doborât în Ucraina Viermii plaţi Platyhelminthes Platelminţii viermii plaţi sunt metazoare tridermice cu corpul aplatizat, lipsite de celom propriu-zis acelomaţicavitatea internă a corpului fiind plină exemple de platyhelminthes parazit parenchim sau mezenchim. Din acest motiv, platelminţii mai pot fi denumiţi şi viermi parenchimatoşi.
Uneori se formează un sincitiu fagocitar provizoriu turbelariate. Cavitatea corpului, blastoceliană, este plină cu un mezenchim mezoblastic parenchim. Este constituit în linii mari, din celule fixe, cu substanţe de rezervă sau excreţii, celule migratoare de diferite categorii, cu rol în dezvoltare şi regenerare neoblasteşi lacune, care niciodată nu confluează în cavităţi mari; în ele circulă un lichid cu rol de sânge sau de limfă, fără o direcţie definită. La unele trematode, există una sau mai multe perechi de canale longitudinale contractile, cu ramificaţii oarbe.
Parenchimul reprezintă mediul intern al animalului, sediul proceselor de metabolism.
Muito mais do que documentos
Sistemul excretor este o protonefridie: un canal excretor, ramificat în parenchim, ultimele canalicule fiind închise la capăt cu câte o celula cu flamură vibratilă smoc de cili. Smocuri de cili se găsesc şi pe traiectul canalului. Structura submicroscopică a segmentului tubular al celulei terminale corespunde cu a coanocitelor spongierilor, fiind formată din microtubuli longitudinali, încercuiţi de strategia de nutriție a platyhelminthes membrană plasmatică; uneori există microtubuli transversali.
Numărul porilor excretori, poziţia lor şi modul de comunicare cu exteriorul diferă. Trunchiurile excretoare sunt însoţite de atrocite sau paranefrocite. Sistemul genital. Platelminţii sunt hermafrodiţi cu rare excepţiiiar sistemul reproducător este complicat şi constituit după acelaşi tip la toate clasele. Gonadele sunt masive sau foliculare, iar cea femelă excepţie arhooforele separată într-o porţiune mai mică, germigenă şi una mai mare, vitelogenă, ultima producătoare de celule viteline surori avortate ale ovululuicare servesc ca hrană embrionului.
Corelativ cu această structură, oul este ectolecit. Vitelogenele urmează traiectul intestinului şi sunt în contact cu el uşurând adsorbţia substanţelor nutritive, necesare elaborării vitelusului; la cestode, la care hrănirea se face prin osmoză, ocupă poziţie periferică. Aparatul copulator este complicat, uneori cu armătură cuticulară şi glande anexe, dispozitive pentru acuplare şi pentru înmagazinarea spermatozoizilor proprii sau pe cei primiţi de la partener, uter pentru acumularea ouălelor, foarte dezvoltat la paraziţi.
Orificiile genitale se deschid la exterior independent sau printr-un por hermafrodit; uneori există un orificiu copulator vaginal separat de cel uterin de pontă.
Structura celulei animale Membrana plasmatic
Reproducere şi dezvoltare Fecundaţia este internă şi încrucişată, prin copulaţie sau înţepătură hipodermică. Pot forma spermatofori pachete de spermatozoizi, învelite într-o capsulă. Dezvoltarea depinde de tipul de ou. La formele cu ouă endolecite, dezvoltarea este de tip spiral şi determinată; entomezodermul derivă din micromera 4d, iar la policlade există larvă liberă; la speciile cu ouă ectolecite, dezvoltarea este puternic modificată, cu foiţe germinative provizorii, datorită prezenţei celulelor viteline.
Cele parazite trematode, cestode au cicluri evolutive complicate, cu stadii larvare diferite, schimb de gazdă şi de generaţii, fenomene de neotenie, poliembrie şi înmulţire asexuată.
BIOLOGIE – ZOOLOGIE - Andreea-Cristina STAICU
Viermii plaţi sunt un grup taxonomic relativ bine reprezentat în Marea Neagră circa specii, M. Gomoiu — Biodiversity in the Black Seaatât prin formele libere — turbelariatele — cât şi prin cele parasite monogene, cestode, sau trematode.
Date despre formele libere turbelariatesunt strategia de nutriție a platyhelminthes. Datorită dificultăţilor întâmpinate în studierea acestui grup, studiile asupra turbelariatelor sunt rare şi nu acoperă decât o parte din totalul speciilor. În Marea Neagră au fost menţionate în jur de 72 de specii de turbelariate, din care doar o parte apar citate din zona strategia de nutriție a platyhelminthes românesc.
Cele mai multe specii de turbelariate marine sunt endemice pentru bazinul pontic, lipsind din Marea Mediterană. Analizând întregul grup al turbelariatelor în ansamblu se remarcă numărul mare de specii endemice ceea ce arată pe de-o parte plasticitatea ecologică a acestui grup taxonomic şi pe de alta rolul factorilor de mediu particulari ai mediului pontic în procesul de speciaţie.
Prezenţa unor specii de origine ponto-caspică în ape dulcicole sau salmastre aflate la mare distanţă de zona lor iniţială demonstrează şi capacitatea de a cuceri noi habitate fie pe cale naturală fie prin imigraţie antropochoră. Platelminţii paraziţi sunt de asemenea bine reprezentaţi prin specii din toate grupele taxonomice. Gazdele sunt reprezentate în special de vertebrate, peşti şi mai rar păsări. Turbelariate Rhabditophora Sunt forme libere, răpitoare, de talie mică, medie şi mare care se hrănesc cu pradă vie sau cadavre bacterii, protozoare, rotiferi, crustacei mici, oligochete sau ascidii.
Denumirea grupului strategia de nutriție a platyhelminthes de la ectodermul ciliat, strategia de nutriție a platyhelminthes care produce mici vârtejuri în apă în timpul deplasării lat.
Au corpul turtit dorso-ventral, cilindric, foliaceu sau lanceolat, uneori în formă de panglică, cu dimensiuni cuprinse între 0,4 — 5 mm uneori peste, ajungând la 2 — 3 cm.
Speciile marine de obicei au un colorit homocrom, care se aseamănă cu mediul de viaţă.
Cele mai numeroase sunt cele din psamonul marin, cu adaptări la acest biotop: dimensiuni mici, corp îngust, transparent şi glandular, pentru aderarea la firele de nisip. În Marea Neagră majoritatea turbelariatelor sunt bentonice, fitofile sau interstiţiale, unele specii Stylochus având larve care înoată un strategia strategia de nutriție a platyhelminthes nutriție a platyhelminthes, apoi cad la fund şi evoluează ca adulţi.
Turbelariatele sunt cel mai vechi grup de platelminţi. Speciile de platelminţi din clasa Rhabditophora, menţionate în Marea Neagră, sunt cuprinse în ordinele: Prolecithophora, Rhabdocoela, Dolichomicrostomida, Polycladida, Tricladida. Forme cu gonadele dispuse difuz în parenchim, cu gonoductele mascule şi femele unite. Intestinul drept, fără diverticule. Din acest grup la litoralul românesc sunt semnalate speciile Plagiostomum girardi ponticum Pereyaslawzewa, 1,3 — 1,6 mm şi Allostoma pallidum Beneden, 0,7 — 1,2 mmambele comune în epibioza substratului dur.
Prima specie are corpul oval-alungit, translucid, cu doi oceli situaţi anterior faţă de orificiul bucal. Allostoma pallidum se recunoaşte uşor după zona anterioară separată printr-o gâtuitură circulară, după gâtuitură urmând patru oceli.
Culoarea corpului este verzuie. Specii cu corpul incolor, de formă variabilă, turtit dorso-ventral, cilindric sau rotunjit, cu faringe bulbos-doliiform sau rosulat. Unele specii fam.
Itinerarii pontice
Bertilliellidae pot prezenta spiculi calcaroşi. Gonadele pot fi simple sau perechi. Frecventă în Marea Neagră este specia Itaipusa karlingi. Specie comună în infralitoralul strategia de nutriție a platyhelminthes al Mării Negre, cu un corp alungit 1,4 — 1,6 mmaplatizat şi un proboscis diferenţiat anterior. La ţărmul românesc, la sud de Constanţa. Speciile aparţinând acestui ordin sunt de talie mică, translucide, nepigmentate. Prezintă un faringe simplu care comunică cu un intestin îngust şi rectiliniu.
Ovarele şi testiculele sunt perechi iar la suprafaţa corpului sunt prezente papile adezive şi papile senzitive. Statociştii lipsesc.
Rețelele farmaceutice pot găsi diverse remedii împotriva infecțiilor parazitare, dar uneori invazia poate fi mai masivă, necesitând aplicarea mai multor produse în câteva zile sau săptămâni. Există câteva remedii casnice ușor de utilizat și accesibile pentru viermi, care pot ajuta tratamentul convențional: Morcovii de asemenea cartofii dulci și dovlecii sunt bogate în beta-caroten, un precursor al vitaminei A, care crește rezistența peretelui intestinal împotriva larvelor intestinale. De ce ar trebui să eliminăm paraziții din corpul nostru? Se ia dimineața, pe stomacul gol. Apoi beți un pahar de lapte cald cu 1 linguriță de ulei de ricin.
Unele specii au oceli, altele nu. În apele litorale marine sunt comune speciile Microstomum papillosum Graff, 0,5 — 0,7 mmîntâlnit în epibioza fundurilor stâncoase de mică adâncime şi Macrostomum ermini Ax,de talie comparabilă 0,6 — 1 mmcu corpul alungit, terminat posterior cu o zonă uşor gâtuita.
Această specie este întâlnită pe fundurile nisipoase de la sud de Constanţa. În lacurile paramarine şi la gurile Dunării se întâlneşte o specie relictă, dulcicol-salmastricolă, Macrostomum hystricinum Beklemischev,foarte apropiată ca aspect de Macrostomum ermini.
Specii marine, de talie mare pentru turbelariatele europene pot atinge peste 1 cm lungimecu corpul foliaceu sau ovoidal, cu marginile laterale ondulate neregulat. Prezintă pigmentaţie homocromă, oceli numeroşi, uneori cu mici tentacule dorsale în zona cefalică. Tubul digestiv prezintă faringe de tip plicat, iar intestinul are numeroase ramuri.
Gonadele sunt de tip folicular. În zonele litorale ale Mării Strategia de nutriție a platyhelminthes, în biocenoza midiilor de piatră se întâlnesc frecvent specii ca Stylochus tauricus şi Leptoplana tremellaris. Este turbelariatul cel mai lat de la litoralul românesc.
Are corpul oval; anterior şi lateral cu oceli numeroşi 30 şi două tentacule dorsale late şi proeminente. Măsoară 12 — 14 mm lungime şi 6 — 7 mm lăţime. Este strategia de nutriție a platyhelminthes culoare brună, mai intensă strategia de nutriție a platyhelminthes exemplarele tinere. Specie comună la piatră, răspândita printre talurile algelor Cystoseira şi Enteromorpha.
Are corpul turtit şi alungit, de forma unei frunze mici, lung de până la 10 mm şi lat de 2 mm. Este brun pe partea dorsală cu o nuanţă mai închisă la mijlocul spatelui.
Ocelii sunt grupaţi în două câmpuri situate deasupra ganglionilor cerebroizi. Înoată frumos prin mişcări ondulatorii.
Бывали времена, когда он самозабвенно присоединялся к эротическим забавам своих сверстников или исчезал на несколько дней с партнершей по собственному выбору.
Ты еще юн, и жизнь пока не-выкидывала с тобой никаких своих штучек.
- Hpv high risk type 16
Se întâlneşte până la adâncimea de 18 m unde trăieşte aproape exclusiv pe funduri pietroase, apărând rareori şi la nisip. În apele litoralului românesc este o specie comună. Este o specie asemănătoare ca formă şi colorit cu Leptoplana tremellaris, dar atinge dimensiuni mai mari, până la 18 mm. Tricladida Maricola. Specii de talie mică şi medie ating până la 2 cm lungimede regulă cu trei perechi de cordoane nervoase legate prin comisuri dorso-ventrale.
Category: Sănătate
Procerodes lobata este una din speciile acestui ordin, întâlnite în Marea Neagră. Corpul 6 mm. În zona cefalică prezintă 4 lobi. Dorsal şi anterior sunt prezenţi câte 2 oceli. Orificiul bucal este situat posterior iar faringele este tubular. Intestinul cu diverticule laterale mari, dispuse regulat, între care se găsesc foliculi testiculari pseudometamerie.
Ovarele sunt perechi, situate în paraziți umani vite de ten anterioară a corpului, în spatele ochilor.
Muito mais do que documentos
Monogene Monogenea Monogenele sunt viermi plaţi ectoparaziţi pe branhiile peştilor, cu tendinţa spre endoparazitism, dar în cavităţi care comunică direct cu exteriorul cavitatea cloacală, nazală, faringiană, vezica urinară. Se hrănesc cu mucus, celule epiteliale şi sânge din rănile produse, dăunând puietului de peşte. Corpul este aplatizat, prevăzut posterior cu o ventuză puternică, adesea prevazută cu ţepi curbaţi sau cu un sistem de ventuze.
Uneori, ventuzele apar anterior, unde se pot deschide şi glande cimentare. Orificiul bucal este situat terminal, faringele este musculos, aspirator. Intestinul este alungit, saciform la formele primitive sau prezintă două ramuri anastomozate sau nu posterior, cu sau fără diverticule. Ovarele sunt unice, cu glandele vitelogene separate sau nu germovitelariu.
Testiculul este cel mai adesea unic, compact, uneori poate fi folicular, iar la unele specii pot apare mai multe testicule. Canalul deferent se termină cu o veziculă seminală cu organ de acuplare prevăzut cu stileţi sau cârlige caracteristice pentru fiecare specie. Orificiul genital hermafrodit se deschide ventral, anterior. Segmentarea oului este de tip spiral. Dezvoltarea are loc direct, fără schimb de gazde. Din ou iese o larvă ciliată, girodactilidă, care înoată un timp în apă, apoi se fixează strategia de nutriție a platyhelminthes o gazdă şi îşi dezvoltă organele adezive.
Unele specii sunt vivipare iar altele prezintă poliembrionie din ou eclozează un individ subadult, care conţine 3 embrioni încutiaţi şi de vârste diferite; înainte de a ajunge matur sexual, individul 1 expulzează individul 2, acesta individul 3, care, la rândul său va elibera individul 4; fiecare va da ouă cu aceiaşi evoluţie. Speciile din clasa Monogenea menţionate în Marea Neagră sunt cuprinse în ordinele Capsalidea, Dactylogyridea, Gyrodactylidea subclasa Monopisthocotylea — forme cu organe de adeziune simple, uniceDiclybothriidea şi Mazocraeidea subclasa Polyopisthocotylea — forme la care posterior există un complex de ventuze de fixare.
În Marea Neagră, Nitzschia sturionis, parazit la acipenseride. Specii parazite la selacieni şi peşti. Discul posterior de fixare prezintă 10, 12 sau 16 cârlige periferice. Diplectanidaeparazite pe corbul de mare Sciaena umbra şi sparos Diplodus annularis. Discul adeziv la speciile încadrate în acest ordin prezintă 16 cârlige marginale, în timp ce viermi mici cum să facă față mari pot lipsi sau, dacă sunt prezente, sunt doar 2.
Tubul digestiv are intestinul prevăzut cu două cecumuri lungi. Sunt specii vivipare.
