Curățarea paraziților din voronez

Mai mult Mai mult chiar, constituie lamura ei.

• Cu toate acestea, nu se poate aștepta: mazarele gustoase și dulci sunt atractive nu numai pentru oameni.
• Nu vă râmâne decât să suportaţi consecinţele
• (PDF) Pavilionul cancerosilor - Aleksandr Soljeniîn | Trimuri Shiva - karolyirefegyhazmegye.ro
• Calaméo - Vitelul De Aur - Ilf Si Petrov

Pietonii au creat lumea. Ei au construit oraşele, au ridicat clădirile cu etaje peste etaje, au făcut instalaţiile de canalizare şi de alimentare cu apă, au pavat străzile şi le-au luminat cu becuri electrice.

Ei au răspândit cultura în lumea întreagă, au inventat tiparul şi praful de puşcă, au făcut poduri peste râuri, au descifrat hieroglifele egiptene, au pus curățarea paraziților din voronez circulaţie lama de ras, au curățarea paraziților din voronez comerţul cu sclavi şi au stabilit că din boabele de soia se pot prepara o sută paisprezece feluri de mâncare gustoasă şi hrănitoare.

Şi când totul a fost gata, când planeta noastră a căpătat un aspect oarecum civilizat, au apărut automobiliştii.

Trebuie să precizăm, de altfel, că şi automobilul a fost inventat de pietoni. Dar automobiliştii au uitat asta numaidecât şi au început să-i strivească pe sărmanii pietoni blânzi şi inteligenţi. Străzile, create de pietoni, au trecut sub stăpânirea automobiliştilor. Partea carosabilă a devenit de două ori mai lată, iar trotuarele, de două ori mai înguste, ajungând până la dimensiunile banderolelor de pe pachetele de tutun. Pietonii au început să se lipească, curățarea paraziților din voronez, de zidurile caselor.

Vitelul De Aur - Ilf Si Petrov

În oraşele mari, pietonii duc o viaţă de martiri. S-a introdus, pentru ei, un fel de restricţie de ghetou în ce priveşte circulaţia. Nu li se îngăduie să traverseze decât la intersecţii, adică tocmai acolo unde circulaţia este mai intensă, unde firul de păr de care atârnă de obicei viaţa pietonului se poate rupe mai uşor decât oriunde.

În întinsa noastră patrie, maşina — destinată, în concepţia pietonilor care au inventat-o, să servească transportului paşnic al oamenilor şi lucrurilor — a căpătat curățarea paraziților din voronez primejdios de proiectil fratricid.

Ea scoate din arenă coloane întregi de membri ai sindicatelor şi ai familiilor lor. Iar dacă, uneori, pietonul izbuteşte să scape de sub botul argintiu al maşinii, vine atunci miliţia şi îl amendează pentru nerespectarea catehismului circulaţiei.

În general, prestigiul pietonilor s-a şubrezit mult. Ei, care au dat lumii oameni iluştri ca Horaţiu, Boyle-Mariotte, Lobacevski, Gutenberg şi Anatole France, sunt nevoiţi acum să se strâmbe cum nu se poate mai caraghios ca să atragă atenţia asupra existenţei lor. Doamne Dumnezeule, care de fapt nu exişti, nu puteai să-ţi dovedeşti mai bine inexistenţa decât lăsându-l pe pieton să ajungă unde a ajuns.

Iată-l mergând de la Vladivostok la Moscova, pe şoseaua siberiana, într-o mână cu un steag purtând inscripţia "Să reorganizăm viaţa textiliştilor", iar pe umăr cu un curățarea paraziților din voronez la capătul căruia atârnă nişte sandale de schimb tip "nenea Vanea" şi un ceainic de tablă fără capac.

Este pietonul-sportiv sovietic, plecat de tânăr din Vladivostok şi care, ajuns sub porţile Moscovei, în pragul bătrâneţii va fi strivit de un autocar greu, al cărui număr nimeni n-o să apuce curățarea paraziților din voronez reţină. Sau iată un altul, mohican european al mersului pe jos. El face înconjurul lumii, rostogolind în faţa sa un butoi.

Ar fi mers el bucuros şi fără butoi; dar atunci nimeni n-ar fi băgat de seamă că e într- adevăr un pieton de cursă lungă şi ziarele n-ar fi scris despre el. Aşa încât e nevoit să împingă în faţa sa, toată viaţa, butoiul blestemat, pe care — colac peste pupăză ruşine, ruşine!

În aşa hal a decăzut pietonul! Numai în micile oraşe ruseşti pietonul mai este respectat şi iubit. Numai acolo mai este stăpân al străzilor şi poate călca, fără să se sinchisească, pe caldarâm, şi să-l traverseze în orice direcţie, cum vrea şi când îi pofteşte inima.

Cetăţeanul despre care e vorba aici şi care avea pe cap un chipiu cu fundul alb, cum poartă de obicei administratorii grădinilor de vară şi comperii, aparţinea, fără îndoială, covârşitoarei majorităţi şi lamurei omenirii.

El mergea pe jos, pe străzile oraşului Arbatov, uitându-se în jur, plin de curiozitate, dar puţin cam sfidător. Ţinea în mână o valijoară, cum poartă moaşele. Pare-se că oraşul nu-l impresionase cu nimic pe pietonul cu chipiu de artist. Văzu vreo cincisprezece clopotniţe — unele albastre, altele verzui, albe şi roz. Îi sări în ochi dubleul scorojit de pe cupolele bisericilor şi observă deasupra unei clădiri publice curățarea paraziților din voronez steag fluturând. Lângă porţile albe, cu turnuri, ale acestui viermi și nematode provincial, două bătrâne cu un aer auster vorbeau franţuzeşte, plângându-se de Puterea sovietică şi amintindu-şi de fiicele lor iubite.

Din beciul unui lăcaş al Domnului venea un aer rece cu miros ca de vin acru. Probabil că acolo erau depozitaţi cartofi.

După ce trecu pe sub un curățarea paraziților din voronez de placaj, pe care era scris cu var proaspăt: "Slavă celei de a cincea conferinţe districtuale a femeilor şi tinerelor fete", el ajunse în capătul unei alei lungi, care se numea Bulevardul Tinerelor Talente.

Aproape pe toate băncile de pe Bulevardul Tinerelor Talente şedeau fete curățarea paraziților din voronez, cu cărţi deschise în mână. Umbre ca nişte zdrenţe găurite cădeau pe paginile cărţilor, pe coatele goale ale fetelor şi pe bretoanele lor înduioşătoare.

Când străinul apăru pe aleea răcoroasă, pe bănci se curățarea paraziților din voronez o rumoare generală. Ascunzându-şi feţele pe după cărţile de Gladkov, Eliza Orzesko şi Seifulina, ele aruncară străinului priviri pline de teamă. Acesta trecu în pas de defilare pe dinaintea cititoarelor tulburate şi ajunse la clădirea Comitetului Executiv, care era ţinta plimbării sale.

Tocmai în clipa aceea apăru de după colţ o birjă. Alături de birjă, ţinându-se cu o mână de aripa ei prăfuită şi scorojită şi cu cealaltă fluturând o mapă umflată pe care scria cu litere în relief Musique, mergea în pas alergător un curățarea paraziților din voronez în rubaşcă rusească lăsată peste pantaloni, care vorbea cu foc celui din birjă, căutând să-i demonstreze ceva.

Tipul din birjă, un bărbat mai în vârstă, cu un nas ca o banană şi care îi şi atârna ca atare, strângea între picioare un geamantan şi, din când în când, îi dădea cu tifla interlocutorului său. În focul disputei, chipiul lui ingineresc cu şnur de pluş verde, din acela cu care se îmbracă canapelele, îi lunecase pe-o ureche.

Cele două părţi în litigiu rosteau des şi deosebit de tare cuvântul "salariu". Peste puţin, se auziră şi celelalte cuvinte: — Ai să răspunzi pentru asta, tovarăşe Talmudovski!

• Sven Hassel - Legiunea blestematilor () by gelu c - Issuu

• Хотя полип и был обманут, но ведь его столь долгое бдительное терпение оказалось теперь вознаграждено.

O să fim nevoiţi să punem problema interesului meschin. Lucrez şi de pomană! Dacă vreau, mă şi pensionez.

Dar mai dă-o dracului de iobăgie! Scriu pretutindeni: "Libertate, egalitate şi fraternitate", iar pe mine vor să mă silească să lucrez în gaura asta de şobolani.

Inginerul Talmudovski desfăcu pumnul şi începu să numere pe degete: — Locuinţa — cocină de porci, teatru — ioc, salariu